Teognis din Megara

poet liric grec activ în aproximativ secolul al VI-lea î.Hr. Lucrarea care i se atribuie constă în poezie gnomică destul de tipică vremii, prezentând maxime etice și sfaturi practice despre viață.

English11 Magyar1 Română12
E greu pentru omul cu minte să vorbească multă vreme cu un prost. Dar și să tacă tot timpul e dincolo de puterile omenești.
Să pui la încercare purtarea prietenilor în diferite moduri, bagă mai ales de seamă cum se poartă fiecare la mânie.
Ghiftuiala dă naștere obrăzniciei, mai ales când fericirea dă peste omul prost, iar acesta e lipsit de o minte sănătoasă.
Analizează de două sau de trei ori gândurile care-ți trec prin cap.
Nu e bine ca nevasta tânără să aparțină, unui soț bătrân, fiindcă, asemenea luntrii legate de corabie, ea nu se poate adapta mișcărilor pupei și nu are o ancoră sub ea, și rupându-și legăturile, adeseori, noaptea, găsește un alt liman.
Urăsc nevasta zvăpăiată și soțul nepotolit.
Nici măcar leul nu reușește mereu să se înfrupte din carne. Oricât ar fi de puternic, și pe el îl ajunge nevoia.
Feriți-vă sufletul de certuri și de supărări.
Vă las moștenire: nu faceți exces de zel, în toate alegeți măsura. Același îți va fi succesul, ca după multă străduință.
Există lucruri imposibile. Să nu te gândești niciodată la ele. Tot ce nu poți să, faci, n-ai să poți face niciodată.
Când cupa veselă vă-ndeamnă, cuvinte-alese să rostiți.
Vinul, dacă nu-i băut cu măsură, îi face și pe înțelept, și pe nechibzuit la fel de nesocotiți.