Hippocrate

Hipocrat, Hipocrate sau Hippocrates din Kos (n. 460 î.Hr., Kos, Egeea de Sud, Grecia – d. 370 î.Hr., Larisa, Grecia) a fost cel mai vestit medic al Greciei antice. Este considerat „părintele medicinei” ca recunoaștere a contribuțiilor sale de durată la domeniu ca fondator al Școlii Hipocratice de Medicină. Această școală intelectuală a revoluționat medicina Greciei antice, fixând-o ca o disciplină distinctă de alte domenii cu care a fost asociată în mod tradițional (teurgie și filozofie), așadar stabilind medicina ca profesie.

English1 Magyar17 Română36

Înainte de a vindeca pe cineva, întreabă-l dacă este dispus să renunțe la lucrurile care îl îmbolnăvesc.

Înainte de a vindeca pe cineva, întreabă-l dacă este dispus să renunțe la lucrurile care îl îmbolnăvesc.

Orientez regimul bolnavilor spre folosul lor (...), înfrânându-mă de la a le pricinui vreo daună sau vreo nedreptate.
Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.
Ce nu vindecă leacul, vindecă fierul. Ce nu vindecă fierul, vindecă focul. Iar ce nu vindecă nici focul, se socotește a fi de nevindecat.
Cei care, având o suferință la un organ anume al corpului, nu simt durerea, aceia au mintea bolnavă.
Bătrânii suportă ușor regimul; apoi urmează adulții, mai greu cei tineri, și cel mai greu copiii; dintre aceștia din urmă, cel mai greu suportă cei care se remarcă printr-o vioiciune deosebită.
Cei bătrâni (...) se îmbolnăvesc mai puțin decât cei tineri. Dar dacă, li se întâmplă să aibă parte de vreo boală cronică, acestea din urmă se încheie odată cu viața.
Somnul și insomnia, când se manifestă peste măsură, sunt semn rău.
Alcoolismul - cauza slăbiciunii și a stării bolnăvicioase a copiilor.
Ce este opus se vindecă prin opusul său.
Cei antrenați cu munci grele, chiar dacă vor fi slabi sau bătrâni, vor face aceste munci cu mai mare ușurință decât cei puternici și tineri, dar lipsiți de antrenament.
Inactivitatea și trândăvia aduc după sine viciul și boala. Din contră, îndreptarea minții către ceva anume aduce cu sine vioiciune, orientată mereu către fortificarea vieții
Graba și pregătirea exagerată, chiar dacă sunt absolut utile, sunt de disprețuit.
E mai util să alegi băutură și mâncare de calitate mai scăzută, dar mai plăcute, decât de calitate mai bună dar neplăcute.
Băutul de vin potolește foamea.
Nici sațietatea, nici foamea, și nimic altceva nu este benefic, dacă se depășește echilibrul natural.
Nu face rău (bolnavului).
Substanțele noastre alimentare trebuie să fie mijloace de tratament, iar mijloacele noastre de tratament trebuie să fie substanțe alimentare.
Medicina este cu adevărat cea mai nobilă dintre toate artele.
Doctorul tratează boala, dar natura o vindecă.
Cine stă mult la cald va avea parte de urmări vătămătoare: moleșirea mușchilor, slăbirea nervilor întunecarea minții, scurgeri de sânge, leșinuri; după aceasta urmează moartea.
La fel cum postăvarii curăță stofele, scuturând praful de pe ele, tot așa și gimnastica purifică organismul.
Din două suferințe care se petrec în același timp, dar nu în același loc din corp, cea mai puternică o reduce pe cealaltă.
Viața e scurtă, calea artei e lungă, cazul util trecător, experiența înșelătoare, judecata grea. De aceea, nu numai doctorul trebuie să folosească în activitatea sa tot ce e necesar, dar și bolnavul, și cei din jur, și împrejurările exterioare trebuie să-l ajute pe doctor în activitatea sa.
Sânt oameni care își manifestă arta prin ponegrirea artelor.
Cu bolile se luptă în două feluri: să fii de folos și să nu faci și mai mult rău.
Dacă somnul ușurează suferințele, boala nu e mortală.
Acțiunea mijloacelor dietetice e de lungă durată, acțiunea leacurilor trece repede.
Gimnastica, exercițiile fizice, mersul pe jos ar trebui să facă parte din viața de zi cu zi a fiecăruia care dorește să-și păstreze capacitatea de muncă, sănătatea, viața plină de bucurii.