Socrate

Știu că nu știu nimic.

Eu mănânc pentru a trăi, alții trăiesc pentru a mânca.

Iată ce e uimitor: orice om poate spune fără efort câte oi are, dar nu oricine poate spune câți prieteni - atât de puțin prețuiți sunt aceștia.

Ce lucru ciudat e desfătarea! Cum crește ea împreună cu aparentul său contrariu, durerea! Ele nu doresc să se înfățișeze omului împreună, dar imediat ce omul urmărește și obține pe una din ele, aproape fără greș își face și cealaltă apariția; poți crede că sunt două corpuri cu un singur cap.

Cu cât am mai puține dorințe, cu atât sunt mai aproape de zei.

Un început bun nu e ceva neînsemnat, deși pornește de la lucruri neînsemnate.

E uimitor cum sculptorii statuilor din piatră să străduiesc să dea pietrei un chip asemănător omului, dar nu se gândesc că pot deveni ei înșiși asemănători pietrei.

Sculptorul trebuie să exprime starea sufletească în operele sale.

Câte lucruri există fără de care se poate trăi!

Natura ne-a înzestrat cu doi ochi, cu două urechi, dar cu o singură limbă ca să privim și să ascultăm mai mult decât vorbim.

Nu se poate vindeca trupul fără să vindeci sufletul.

Întrebat pe cine putem socoti fericit, Socrate a răspuns: „Pe acela care gândește cinstit și care are o minte ascuțită.”

Tinerii ar trebui să privească mai des în oglindă: cei frumoși pentru a-și dojeni frumusețea, iar cei nerușinați pentru a-și atenua prin educație nerușinarea.

Mai bine să mori cu curaj decât să trăiești în rușine.

Cine nu învață cu vorba, acela nu va învăța nici cu bătaia.

Omul rău face rău celorlalți fără niciun profit pentru sine însuși.

Dacă omul s-ar îngriji singur de sănătatea lui, ar fi greu de găsit un doctor care să știe mai bine decât acesta ce este folositor pentru sănătatea lui.

Dacă m-aș putea urca pe cel mai ridicat loc din Atena, mi-aș înălța glasul și aș spune: „Concetățenii mei, de ce răsturnați și zgâriați fiecare piatră ca să adunați bogății și vă preocupați așa de puțin de copiii voștri, care într-o zi minunată vor moșteni tot?"

Străduiește-te să te îmbraci cu distincție, dar nu elegant; distincția e semnul decenței, iar eleganța e semnul excesului.

A fi mai prejos de tine însuți însemnă a fi ignorant, a fi mai presus de tine însuți înseamnă a fi înțelept

Bogăția și faima nu-ți dau nici o valoare.

Nicio relație între oameni nu are preț fără prietenie.