William Hazlitt

(10 aprilie 1778 - 18 septembrie 1830) eseist, critic literar și de teatru, pictor, comentator social și filosof englez.

English1 Română16
Felul în care faci ceva, indiferent ce, marchează măsura și forța impresiilor tale lăuntrice; el decurge chipul cel mai nemijlocit din sentimentele tale imediate sau obișnuite, el e cel ce-și pune pecetea pe viața și caracterul oricărei fapte.
Până și cel mai superficial fanfaron ar vrea să ne convingă că-și datorează succesul unui merit autentic.
Omul este singurul animal care râde și plânge; pentru că el este singurul animal care își dă seama de diferența dintre ceea ce este și ceea ce ar trebui să fie.
Acela care iubește și luptă pentru dreptate, nu abuzează, de obicei, de ea.
Aspirația spre putere este la fel inerentă omului, ca și închinarea în fața autorității sau în fața sa însuși. Prima trăsătură ne face tirani, iar cea de-a două ne face robi.
Oamenii cei mai fățarnici sunt păcăliți mai des decât ceilalți.
Când nu mai este scandalos, un gând încetează să mai fie interesant.
Unii dau promisiuni pentru plăcerea de a le încălca.
Iubirea noastrdă de sine se poate strecura prin orice fantă.
Filozof adevărat este acela care poate să uite de sine.
Un gând preferat este o bogăție pentru toată viața.
Chiar și în viciu există diviziunea muncii. Unii se dedau cugetărilor, alții acționează.
Ne căim pentru faptele bune mai mult decât pentru cele rele.
În invidie, printre altele, este înrădăcinată și iubirea de dreptate.
Bogăția moleșește mintea, iar lipsurile o întăresc.
Prosperitatea este un pedagog priceput, dar nefericirea îl întrece.