Herbert Spencer

Când vom ști să ne slujim mai bine de puterile naturii, când se vor desăvârși mijloacele de producție, când munca omenească va fi bine ocrotită, când va fi bine organizată educația, când se va putea dobândi mai repede pregătirea pentru funcțiile cele mai esențiale, ale activității omenești și când, prin urmare, omul va avea mai mult timp liber, atunci frumosul în artă și în natură va lua cu drept cuvânt un loc larg în toate spiritele.

Evoluția nu se poate încheia altfel decât prin realizarea perfecțiunii supreme și a fericirii depline.

Omenirea a evoluat doar pe calea autoinstruirii și pentru a obține cele mai bune rezultate, fiecare minte în parte trebuie să se dezvolte pe aceeași cale: această stare de lucruri e demonstrată necontenit de succesele extraordinare ale oamenilor care s-au format singuri.

Scopul educației e acela de a forma o ființă capabilă să se conducă pe sine, și nu o ființă care să poată fi condusă doar de alții.

Doar într-un corp puternic și sănătos spiritul își păstrează echilibrul, iar caracterul se dezvoltă în toată măreția sa.

Fericirea reprezintă scopul suprem al năzuințelor noastre.

Judecata potrivit căreia frumusețea e ceva superficial, este o judecată superficială.

Curtea cu jurați e compusă din doisprezece oameni înzestrați cu o ignoranță medie.

Capacitatea de a se stăpâni pe sine este principala deosebire dintre om și animal.

Puterea minții nu-și poate avea izvorul într-un creier prost hrănit.

Stăpânirea de sine, la fel ca toate calitățile, se dezvoltă prin exercițiu. Cine vrea să-și controleze pasiunile la o vârstă coaptă, trebuie să învețe acest lucru din tinerețe.

Rezultatele temeinice se obțin doar când sunt pregătite încetul cu încetul

Progresul nu este o întâmplare, ci o necesitate.

De obicei, nu procedăm corect doar din lipsa voinței, și nu din cauza ignoranței.

Conceptul de fericire e infinit de variat. În toate secolele, la toate popoarele, în toate clasele sociale, fericirea a fost înțeleasă în chip diferit... Dacă e să comparăm castelele de nisip ale țăranului cu cele ale filozofului, cu siguranță că arhitectura e diferită.

Până când vom fi gata cu pregătirile pentru obținerea fericirii - iată, fericirea a trecut deja.

Închinarea față de eroi e mai evoluată acolo unde e mai puțin evoluat respectul față de libertatea umană.

Trebuie să tindeți, în măsura posibilităților, să micșorați autoritatea părintească, înlocuind-o, în înțelegerea copilului, cu acea autonomie care se naște din prevederea consecințelor iscate de o faptă sau alta.

Patriotismul, în plan național, e același lucru cu egoismul, în plan individual; ambele, în fond, provin din aceeași sursă și aduc nenorociri identice. A respecta societatea înseamnă a te respecta pe tine însuți.

Opoziția mea față de socialism e rezultatul certitudinii că socialismul ar opri înaintarea către o asemenea stare socială superioară și ne-ar întoarce la o stare inferioară. Doar o transformare lentă a firii omului cu ajutorul unei vieți sociale ar putea săvârși transformări temeinice spre bine.

Părerea comună potrivit căreia știința și poezia s-ar afla în contradicție este o eroare de proporții. Oamenii care s-au dedicat cercetărilor științifice ne demonstrează întruna nu doar că și ei sunt oameni la fel ca alții, ba chiar că sunt mult mai receptivi la poezia obiectelor studiate de ei.

Nimeni nu poate fi pe deplin moral dacă nu sunt toți morali. Nimeni nu poate fi pe deplin fericit dacă nu sunt toți fericiți. Nimeni nu poate fi pe deplin liber dacă nu sunt toți liberi.

Niciun secol nu este în stare să-și scrie propria istorie.

Nedreptatea e la fel de mârșavă chiar dacă e înfăptuită de o persoană sau de mai multe.

Viața ni se scurtează din cauza ignoranței.

Știința este cunoașterea în formă organizată.

Va veni o vreme când ne va mira că au existat cândva oameni capabili să se desfete fără să muncească, pe socoteala acelora care munceau fără să se desfete.

Fiecare trebuie să trăiască astfel încât să nu-i împovăreze pe alții cu problemele sale și să nu le producă vreun rău.

Și recunoștința și omenia își au rădăcina principală în simpatie.

Cunoașterea legilor vieții este incomparabil mai importantă decât alte cunoașteri, iar cunoașterea care ne conduce către autodesăvârșire e cunoașterea cea mai importantă.