John Ruskin

(8 februarie 1819, Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – 20 ianuarie 1900, Coniston, South Lakeland, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei) scriitor, critic de artă și filozof englez. 

English29 Magyar11 Română32
Arta unei țări reprezintă totalul virtuților sociale și al forțelor sale etice.
Nu trebuie să preferăm victoria meschină unei înfrângeri demne, după cum nu trebuie să coborâm nivelul năzuințelor noastre pentru a fi mai siguri că vom gusta vanitatea succesului.
Nu trebuie să ne înfrânăm admirația față de marile perfecțiuni doar pentru motivul că în ele se împletesc greșeli discordante.
Cred în noblețea ființei omenești, în măreția forțelor sale, în plinătatea îndurării sale și în bucuria de a iubi.
Esența apariției vulgarității constă în căutarea spectaculosului.
Privește fiecare nouă ivire a zorilor ca pe începutul vieții tale și fiecare apus de soare ca pe sfârșitul vieții tale. Fie ca fiecare dintre aceste scurte vieți să fie însemnate printr-o faptă bună, printr-o victorie asupra sinelui sau prin obținerea unor cunoștințele.
Mâinile coborâte nu sunt întotdeauna supuse.
Calitățile îi sunt date celui puternic și celui înțelept nu pentru a-l asupri pe cel slab, ci pentru al ajuta și sprijini.
Reușește în viață doar acela a cărui inimă devine mai blândă, sângele, mai fierbinte, mintea, mai vie, iar spiritul, mai liniștit.
Întrucât viața e foarte scurtă, iar timpul liber e foarte puțin, nu trebuie să-l pierdem citind cărți lipsite de valoare.
Dedicați-vă activității voastre cu inima și sufletul, însă înainte de a o face, vedeti să fie o activitate bună.
Calea spre cunoaștere nu e niciodată un drum mătăsos presărat cu crini: omul e mereu nevoit să se urce pe stânci goale.
Niciodată să nu căutați plăcerea, dar fiți mereu gata să aflați plăcere în orice.
Niciun om nu a trăit o viață adevărată dacă nu a fost purificat de iubirea unei femei, întărit de curajul acesteia și îndrumat de judecata ei calmă.
Nu succesul merită recompense, ci efortul.
Nu permiteți ca prețul tabloului să-i determine calitatea, fiindcă va veni o vreme când tabloul însuși își va stabili prețul.
Sentimentele noastre morale s-au amestecat atât de rău cu lumea rațiunii, încât nu le mai putem aborda pe unele fără a le aborda și pe celelalte. Măreața minte, denaturată odinioară, rămâne veșnic un blestem.
Omul înțelept găsește mereu sprijin în toate lucrurile, fiindcă darul său e acela de a extrage iubire din orice.
Când iubirea și meșteșugul s-au făcut una, s-a născut o capodoperă.
Cât de des ne este greu să dăm dovadă de milă cu înțelepciune... să facem bine fără să înmulțim răul...
La cunoaștere ar trebui să ne raportăm la fel ca și la mâncare. Nu trăim ca să cunoaștem, la fel cum nu trăim ca să mâncăm.
Credința adevărată a omului nu e pentru a-i oferi liniște, ci putere de muncă.
Viața fără muncă înseamnă hoție, munca fără artă înseamnă hoție.
O vale, puțină apă lină și razele apusului de soare sunt cele mai simple lucruri, cele mai obișnuite, dar și cele mai dragi.
O faptă bună nu poate fi săvârșită din ură; și nici din interes. E săvârșită doar din iubire.
Activitatea este un lucru măreț. Dacă oamenii vor face cu încredere ceea ce trebuie, vor ajunge, în cele din urmă, să le placă ceea ce fac.
Să faci lucruri bune - iată calea spre măreție iar dacă nu le faci atunci, fără îndoială, că va veni ziua în care va trebui să muncești pentru rău și nu pentru bine.
Înțelepciunea supremă nu constă în dăruire, ci în capacitatea de a afla plăcere în cele mai mici lucruri.
Toată problema educației constă în a impune omului nu doar să facă bine, dar să se și desfete cu acel bine; nu numai să muncească, dar și să-și iubească munca.
Este întotdeauna fericit cel care are permanent dinaintea sa ceva ce nu poate înțelege pe deplin, când înaintând mereu, mai cunoaște câte ceva.