Paul Henri Thiry D'Holbach

Dacă slujitorii bisericii au permis adesea pooarelor să apere voia lui Dumnezeu cu arma în mână, ei nu au admis niciodată revolta impotriva răului adevărat și evident al violenței.

Dacă în această lume nu ar exista răul, omul nu s-ar fi gândit nici la Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu este atât de îndelung răbdător în ceea ce privește aplicarea judecății sale și permite prezența răului pe tot parcursul existenței planetei noastre, care pot fi atunci garanțiile că în lumea de apoi Dumnezeu va proceda la fel și că nu va permite suferinței să persiste în rândurile locuitorilor ei?

Evanghelia într-adevăr a adus cu sine „nu pacea, ci sabia”. De la apotostoli și până în zilele noastre, lumea creștină este dezbinată de ură, prigoană și urgie.

Clerul ar fi foarte nemulțumit, dacă pentru munca sa spirituală ar fi plătit spiritual.

Un prieten care nu este de folos prietenului său, devine pentru el un om străin.

Jos cu rațiunea! - iată fundamentul religiei.

Dogmele oricărei religii se dovedesc a fi absurdități din punctul de vedere al altei religii, care propovăduiește alte doctrine tot atât de absurde.

Virtutea este incompatibilă cu ignoranța, superstițiile, sclavia; sclavi pot fi supuși doar prin frica de a fi pedepsiți.

Să-i faci pe alții fericiți - iată cea mai bună metodă de a deveni fericit în această lume; să faci fapte bune - înseamnă să-ți pese de fericirea semenilor tăi.

Nici cele mai fericite războaie nu duc cu sine pacea.

Se spune că Dumnezeu este răbădtor. Dar răbdarea este un păcat evident; nu înseamnă oare aceasta depistarea unei neputințe, sau chiar a unei complicități la acest păcat?

A spune că religia nu este accesibilă rațiunii înseamnă a admite că ea nu este creată pentru ființe care cugetă; astfel, putem fi de acord cu faptul că nici măcar cei care răspândesc religia nu înțeleg nimic din tainele pe care le propovăduiesc zi de zi.

Afirmând că idealurile morale sunt înnăscute sau reprezintă rezultatul instinctului este la fel cu a afirma că omul poate citi literele.

Geniul este o viziune care cuprinde dintr-o privire toate punctele orizontului.

Alegerea religiei de către popor întotdeauna va fi influențată de conducătorii lui. Adevărata religie este întotdeauna aceea promovată de rege; adevăratul Dumnezeu este acela căruia regele ne poruncește să ne închinăm; astfel, voia regelui mereu se dovedește a fi și voia lui Dumnezeu.

Orice persoană care se gândește serios la religie și la principiile ei supranaturale, care cântărește cu seriozitate avantajele și dezavantajele ei, se va convinge că religia și principiile ei nu fac bine omeniri și, în orice caz, vine în contradicție cu natura umană.

Fiecare religie este intolerantă în sine, atât în virtutea principiilor, cât și în virtutea intereselor sale.

Toate religiile care există pe pământ ne oferă doar o adunătură de mituri și fantezii care tulbură mintea.

Pedeapsa din viața de după moarte nu este nimic altceva decât o invenție menită să întunece rațiunea umană, să inducă în eroare oamenii, pentru a-i lipsi de pacea sufletească și a-i transforma în sclavi ascultători ai clerului.

În lume domnește nedreptatea.

În materie de religie, oamenii pot fi numiți niște copii mari.

Dumnezeu, care s-a dovedit a fi atât de înșelător și insidios, creând primul om și apoi supunându-l ispitei și păcatului, nu poate fi considerat ceva perfect și trebuie considerat un monstru, nedrept și crud.