Thomas Carlyle

Întregul suflet al timpurilor trecute sălășluiește în cărți. Ele sunt vocea clară și puternică a trecutului care se face auzită când trupul și substanța materială a acestuia a dispărut.

Nu simte oare orice om adevărat că se înalță pe sine când respectă ceea ce stă într-adevăr deasupra lui?

Nu cred în înțelepciunea colectivă a unei mulțimi de ignoranți.

Eu nici nu pretind să înțeleg Universul; el este cu mult mai mare decât mine...

Eu cred că respectul față de eroi, care se manifestă în feluri diferite în epoci diferite este sufletul relațiilor sociale dintre oameni și că modul de exprimare a acestui respect servește drept măsură a normalității sau anormalității relațiilor predominante în lume.

Economia este o știință prevestitoare de rău.

Omul trăiește numai cu speranța. Practic, speranța și este unicul său bun.

Omul nu poate fi incorigibil de rău dacă a râs cu poftă măcar o dată în viață.

Omul nu trebuie să se plângă de vremurile în care trăiește; nu rezolvă nimic cu asta. Vremurile sunt rele: de aceea și există omul - ca să le facă mai bune.

O viață bine descrisă e la fel de greu de găsit ca și o viață bine trăită.

Sute de oameni pot îndura dificultățile, dar numai câțiva pot îndura bunăstarea.

Cele trei elemente de bază ale civilizației contemporane sunt: Praful de pușcă, Tiparul și Protestantismul.

Cel care nu a săvârșit nimic, nimic nu știe.

Este fericit poporul ale cărui anale nu figurează în cărțile de istorie.

Orbul poate străbate lumea întreagă fără să bage nimic în seamă.

Oamenii din popor care pot sesiza, în toate ocaziile, justiția invizibilă a Cerului și care știu că aceasta e atotputernică pe pământ, aceștia și sunt cei care se opun dispariției poporului. Doar aceștia și nu alții. Puterea supremă cerească ne trimite întruna oameni noi care au inimă din carne și nu din piatră, iar nenorocirea apăsătoare, și așa destul de apăsătoare se dovedește a fi învățătorul oamenilor!

Cel mai nefericit dintre oameni este cel care nu și-a găsit o ocupație în viață.

Cea mai cumplită neîncredere este neîncrederea în sine.

Cel mai neplăcut sentiment este acela al propriei neputințe.

Cea mai mare vină este aceea de a nu-ți recunoaște vina.

Cu ajutorul cifrelor se poate demonstra orice.

Vorbirea este partea omului, iar tăcerea este partea lui Dumnezeu, dar și a animalului, și a morții. De aceea noi trebuie să cunoaștem ambele arte.

Natura nu suportă minciunile.

În orice polemică, din momentul în care începem să ne enervăm, nu ne mai luptăm pentru adevăr, ci pentru noi înșine.

E corect în toate sensurile când se spune că omul este judecat după credința lui. Sau după lipsa lui de credință.

Închinarea în fața eroilor trebuie să se exprime prin faptul că noi înșine avem o fire eroică.

Obligația principală a omului e să învingă frica. Atât timp cât el tremură de frică, acțiunile lui vor fi slugarnice.

Experiența este cel mai bun profesor, doar că plata pentru învățătură e prea mare.

Un punct de vedere nou se află mereu în minoritate...

Nimic nu ne învață mai bine decât conștientizarea propriei greșeli. Acesta e una dintre metodele principale de autoeducare.