Nikolai Vasilievici Gogol

Poetul poate fi național zugrăvind. Chiar o lume cu totul străină, cu condiția numai de a privi această lume cu ochii stihiei sale naționale, cu ochii întregului său popor, de a simți și a vorbi astfel încât compatrioții săi să creadă că sunt și vorbesc chiar ei.

Cântecele populare sunt o istorie a unui popor, plină de viață, de culori, de adevăr, strălucitoare, care scoate la lumină întreaga lui viață.

Cu cât marile adevăruri se află mai sus, cu atât trebuie să fim mai atenți cu ele: în caz contrar, ele se vor transforma dintr-o dată în locuri comune, iar oamenii nu mai cred în locuri comune.

Teatrul este o astfel de tribună, de la care se poate spune lumii o mulțime de lucruri bune.

Prin suferințe și durere ne e dat să dobândim un grăunte de înțelepciune, care nu se află din cărți.

Vedeți întâi dacă voi îi iubiți pe alții, și nu dacă alții vă iubesc pe voi.

Puterea de influență morală este mai presus de toate puterile.

Izvorul poeziei este frumusețea.

Mintea este o capacitate incomparabil de mare, dar ea se dobândește numai prin victoria asupra pasiunilor.

Ce a fost rostit cu precizie, ca și ceea ce a fost scris, nu se mai taie nici cu toporul.

Poeții nu apar de peste mări și țări, ci provin din mijlocul poporului lor. Aceștia sunt lumini născute din popor, mesagerii progresului puterilor sale.

În primul rând, să ai grijă de tine însuți, și apoi de alții: mai întâi, să devii tu mai curat la suflet, și numai apoi străduiește-te ca și ceilalți să fie mai curați.

Trebuie să te porți cinstit cu cuvintele.

Nu există niciun cuvânt care să fie așa de vast, de vioi, care să țâșnească chiar din inimă, să clocotească și să freamăte, precum cuvântul rusesc rostit cu precizie.

Nenorocirea îl înmoaie pe om; firea lui devine mai sensibilă și mai receptivă la înțelegerea subiectelor aflate dincolo de cunoașterea omului, în situațiile obișnuite de zi cu zi.

Tinerețea este fericită pentru că are un viitor.

Cine este într-adevăr ca un pumn, acela nu se va desface în palmă.

Ce durere nu trece cu timpul? Ce pasiune va supraviețui în lupta inegală cu timpul?

Oricât ar fi de stupide vorbele unui prost, acestea pot fi uneori suficiente ca să-l tulbure pe omul inteligent.

Arta tinde inevitabil spre bine, într-un mod pozitiv sau negativ: fie ne prezintă frumusețea tuturor celor mai bune calități ale unui om, fie râde de urâțenia și de toate relele unui om. Dacă arătați tot gunoiul care există în om, și-l arătați în așa fel încât fiecare spectator va fi dezgustat întrutotul de aceasta, întreb: nu este oare aceasta , spre lauda frumosului? Întreb: oare nu este aceasta spre lauda binelui?

Chiar dacă ți se va întâmpla să te superi pe cineva, să te superi în același timp și pe tine însuți, cel puțin pentru faptul că te-ai supărat pe un altul.

Este puțin probabil să existe o plăcere mai mare ca plăcerea de a crea.

În lumea literară nu există moarte, iar cei morți se amestecă în treburile noastre și acționează împreună cu noi, la fel ca cei vii.

În fiecare cuvânt este un abis prăpăstios, fiecare cuvânt este nemărginit...

A fi în lume și a nu marca prin nimic existența proprie - iată ce mi se pare teribil.

Arhitectura este și ea o cronică a lumii: ea vorbește și atunci când cântecele și legendele deja tac.