Heinrich Heine

Christian Johann Heinrich Heine (numele la naștere Harry Heine), (13 decembrie 1797, Düsseldorf, Sfântul Imperiu Roman – 17 februarie 1856, Paris, Al Doilea Imperiu Francez) poet și prozator german.

English1 Magyar30 Română234
Artele țin întru-totul pasul cu spiritualizarea treptată a neamului omenesc.
Muzica este poate ultimul cuvânt al artei, după cum moartea este ultimul cuvânt al vieții.
În muzică e ceva care ne minunează; aș putea spune chiar că este o minune. Muzica se află între idee și întruchipare; ca mijlocitoare nebuloasă ea se plasează între spirit și materie; e înrudită cu amândouă și totuși diferită de ele; e spirit, dar un spirit care are nevoie de măsura timpului; e materie, dar o materie care se poate lipsi de spațiu...
Unui om cinstit îi rămâne în toate împrejurările dreptul inalienabil de a-și mărturisi deschis eroarea.
Sunt un om cu cea mai pașnică structură. Iată ce mi-aș dori: colibă modestă, un acoperș din stuf, dar un pat bun, o mâncare bună, lapte și unt foarte proaspete, flori în fața geamului, mai mulți arbori frumoși în fața uși și dacă Dumnezeu va dori să mă facă fericit, îmi va trimite o bucurie: pe acești copaci să fie spânzurați șase sau șapte dintre dușmanii mei. Fiind sincer mișcat, înainte de moarte, le voi ierta toate insultele pe care mi le-au provocat în viață. Da, trebuie să ne iertăm dușmanii, dar numai după ce sunt spânzurați.
Urăsc orice negare și nu ma-ș putea dezice de nicio pisică germană, de nici un câine german, oricât de insuportabili ar fi pentru mine puricii și loialitatea lor.
Eu nu aș spune că femeile nu au caracter, doar că ele au în fiecare zi un caracter diferit.
Tinerețea este dezinteresată în gânduri și sentimente; de aceea ea înțelege și simte adevărul cel mai profund.
Umorul, la fel ca iedera, se încolăcește în jurul copacului. Fără un trunchi, el nu este bun la nimic.
Pentru a fi iubit așa cum se cuvine, din toată inima, trebuie să suferi tu însuți. Compasiunea, cea mai mare binecuvântare a dragostei, poate fi dragostea în sine. Dintre toți zeii care au trăit vreodată, Hristos este iubit mai mult decât ceilalți exact pentru acest lucru. În special de femei...
Pentru a învinge cele mai grave suferințe există două mijloace: opiumul și munca.
Pentru a scrie o proză perfectă trebuie să fii, de asemenea, un meșter al formelor metrice.
Pentru a contura caracterul lipsit de curaj al lui Hamlet, Shakespeare, în dialogul lui cu actorii, îl portretizează ca pe un bun critic teatral.
Ce este muzica? Aceasta ocupă locul dintre gândire și fenomen; un mediator între spirit și materie, asemănătoare ambelor, dar diferită de ele; ea este spirit care are nevoie de un timp măsurat; ea este materie, care se descurcă și fără spațiu.
Cu cât persoana este mai mare, cu atât mai ușor pătrund săgețile ironiei în ea. E mult mai greu să nimerești pitici.
Scopul și mijloacele sunt noțiuni convenționale pe care le-a inventat omul. Creatorul nu le cunoștea. Creatia este un scop în sine. Viața nu este nici scop și nici mijloc. Viața înseamnă drepturi.
Creștinismul este cu adevărat cea mai bună religie după pierderea luptei.
Creștinismul fără divinitatea lui Hristos e ceva asemănător cu supa din broască testoasă, dar fără broasca testoasă.
Frederic cel Mare are merite mari în literatura germană, între care se numără și publicarea poeziei sale în limba franceză.
Nebunia franceză nu este chiar atât de nebunească precum cea germană, fiindcă aceasta din urmă, după cum ar fi spus Polonius, este un sistem.
Limba franceză e de fapt săracă, dar francezii știu să utilizeze, în interesul conversației, tot ce conține ea și, prin urmare ei sunt foarte bogați în vorbe.
Poporul francez este o mâță care, chiar dacă se întâmplă să cadă de la înălțimi periculoase, niciodată nu-și frânge gâtul: ea cade de fiecare dată în picioare.
Romanii nu ar fi avut nicidecum timp suficient pentru a cuceri lumea, dacă ar fi trebuit mai întâi să învețe limba latină.
El are putere cât pentru o sută de lei, iar minte, cât pentru o pereche de măgari.
Popoarele au timp, ele sunt eterne; doar regii sunt muritori.
Fiecare epocă are defectele sale, care sunt adăugate la defectele epocilor anterioare; anume aceasta numim noi patrimoniu al omenirii.
Fiecare epocă are sarcinile sale, iar soluțiile asigură progresul omeniri.
Englezii au mai multe păreri decât gânduri. Noi, germanii, dimpotrivă, avem atât de multe gânduri, încât nu reușim stă ne formăm o părere.
Cel care vrea să influențeze mulțimea are nevoie de condimentele unui șarlatan. Chiar și Dumnezeu însuși, când a dat poruncile Sale pe Muntele Sinai, nu a ratat șansa de a fulgera și a tuna temeinic; Domnul își cunoștea publicul.