Lev Tolstoi

Misiunea artistului nu trebuie să fie aceea de a rezolva în mod absolut o problemă, ci de a ne obliga să iubim viața, în nenumăratele și nesfârșitele ei aspecte.

Eroul povestirilor mele, pe care îl iubesc din tot sufletul, cel pe care m-am străduit să-l zugrăvesc în toată splendoarea lui și care a fost, este și va fi totdeauna demn de admirație, este Adevărul!

Să-ți provoci un sentiment odinioară trăit și, retrăindu-l, să-l transmiți prin intermediul mișcărilor, liniilor, culorilor, imaginilor exprimate prin cuvinte, astfel încât celălat să resimtă același sentiment - iată în ce constă activitatea artei.

Arta este una din modalitățile de comunicare între oameni... Particularitatea acestui mod de comunicare, deosebindu-l de comunicarea prin intermediul cuvântului, constă în faptul că, prin mijlocirea cuvântului un om transmite altui om gândurile sale, în timp ce prin artă ei își transmit unii altora sentimentele.

Va rog să țineți minte că în afară de Lev Tolstoi mai există o mulțime de alți oameni.

Azi am citit o parte a Predicii de pe munte. Sunt multe lucruri în plus, e greu de citit. E scrisă mai rău decât Dostoievski. În cele patru Evanghelii au găsit mai puține absurdități decât în restul și au făcut din ele Sfânta Scriptură. Cultul Bibliei este idolatrie față de cuvinte, față de text.

... Simțul umanitar este puternic la ruși, dar nu au pic de respect față de drept, de justiție. Este foarte adevărat. Este o trăsătură caracteristică pe care parțial se bazează despotismul.

Trebuie să fiți pregătiți că fiul vostru va dori să trăiască o altă viață. Vă sfătuiesc să vă așteptați la asta. E o greșeală să vrem să organizăm viața altor oameni, chiar dacă sunt copiii noștri. Printre alte prejudecăți de care suferă omenirea se numără și organizarea vieții altora, pe care se intemeiaza statul, orice guvem, activitatea social-revoluționară, ba chiar și rânduirea în cele mai mici detalii a vieții copiilor noștri. Trebuie să ne străduim să ne eliberăm de dorința de a-i organiza pe alții. Dacă vreau foarte tare să-i organizez pe alții, cad ușor în ispita folosirii violenței. Vreau să mă eliberez de dorința organizării.

Dostoievski are un stil ciudat, un limbaj ciudat! Toate personajele se exprimă folosind același limbaj. Personajele lui se comportă original și în cele din urma te obișnuiești, iar originalitatea devine trivialitate. Arunca la nimereală cele mai grave probleme amestecându-le cu chestiuni romantice.

[Despre Frații Karamazov.] Pot spune că povetele starețului Zosima și „Marele Inchizitor“ conțin multe lucruri bune. Dar sunt exagerate, n-au simțul măsurii. De altfel „Marele Inchizitor“ e așa și așa. Dar povețele lui Zosima, mai ales ultimele, cele notate de Alioșa, cuprind idei bune.

Există oameni cărora trebuie să le explici totul în amănunt, să le lămurești fiecare cuvânt.

[Despre secta „jidăniților“.] De ce „iudaiți“ în loc de „jidăniți"? În trecut „jidan“ indica naționalitatea, dar acum a devenit cuvânt de ocară. Aceste secte sunt interesante mai ales pentru că neagă ortodoxia. S-au eliberat de supunerea față de biserică, de aceea le e mai ușor să ajungă la înțelegerea liberă. Dar nu au o relație originală, universală cu Dumnezeu.

Adevărul religios este numai cel care se află în mișcare.

Egoismul, familia, statul, omenirea sunt împlinirea voinței lui Dumnezeu, motivele care pun în mișcare.

[Despre Frații Karamazov.] Urât. Nu-i artistic, inventează, exagerează... Ideile sunt minunate, conținutul religios... E ciudat că se bucură de o asemenea glorie.

[Despre Frații Karamazov.] Detestabil. Din punct de vedere artistic descrierile sunt bune, dar exista o ironie nelalocul ei. În conversațiile eroilor însa vorbește Dostoievski însuși. Ah, nu e bine, nu e bine! Seminaristul și egumenul, Ivan Karamazov la rândul lui, toți folosesc același limbaj. Mă surprinde că Dostoievski e atât de prețuit. Chestiunile religioase, care sunt cele mai profunde în viața spirituală, sunt cele prețuite de public. Sunt sever cu el în privința acelui lucru pentru care eu însumi mă căiesc, latura pur artistică. Dar el e prețuit pentru latura religioasă, această luptă sufletească atât de plină de forța la Dostoievski... Arta însă nu rabdă mediocritatea. Cititorul trebuie să se transpună în situație, să simtă ce simte autorul.

Cu cât credința e mai slabă, cu atât mai mare e dorința de-a o răspândi.

Religia e stabilirea relației tale cu lumea și obligațiile care decurg de aici.

Nu e nimic mai greu de îndurat pe lume decât moartea copilului tău. Spanzuratoarea - nici vorba!

Orice participare la activitatea politică e absolut inutilă.

E uimitor cum Adevărul e ascuns de minuni, de ritualuri!

Stăncuțelor, păsărilor, le e dat să zboare, iar oamenilor le e dat să trăiască înțelept, iar ei prefera să trăiască rău și să zboare. Nu vor zbura ca stăncuțele, iar mințile și le vor pierde de tot.

Maupassant e o minune. Descrie uimitor de bine josnicia acestei vieți.

Nu regret separarea celor din Rusia mică *. Progresul înseamnă apropiere. Nu trebuie să reînviem trecutul.

Nu de cei buni trebuie să ne fie milă, ci de cei răi, ei suferă mai mult.

Nietzsche reprezintă decadența filozofiei.

Legătura dintre cunoaștere și știința e aceeași ca între religie și biserică.

Întunericul e leagănul Soarelui. Stelele au nevoie de beznă.

Majoritatea prietenilor noștri sunt cei pe care nu-i cunoaștem. Ei știu ce trebuie și tac.

Există oameni cărora le place să vorbească și să scrie mult. Nu ascultă ce spui, iar la rândul lor vorbesc întruna. Nu-ți rămâne decât să taci în prezența lor.