Lev Tolstoi

Deși evreii sunt deștepți și vor să aibă acces la educație, nu am nici o înțelegere față de aspirația de a fi admiși în instituțiile de învățământ superior, nici față de trecerea la altă religie din pricina asta.

Dacă un om are simțul datoriei, sentimentul că e obligat să facă ceva, acel om este deja religios.

Orice critică falsă care laudă arta decadentă e ușa prin care dau năvală toți oamenii lipsiți de talent.

Bolile trebuie transformate în ceva de folos pentru suflet. Smerenia, răbdarea, strădania de a nu fi o povară pentru alții. Dacă boala te supără, atunci suferința e insuportabilă. N-am să uit niciodată cuvintele unei bătrâne: „E bine să mori vara, e mai ușor de săpat mormântul.“

Nu numărul anilor pe care i-ai trăit conteaza, ci cum i-ai folosit.

Îmi place să văd luna din partea stângă și să întâlnesc o femeie cu găleți goale, pentru că m-am eliberat de superstiții. (27 august)

Schopenhauer spunea că dacă îi judecăm pe alții facem ce face și câinele care latră la imaginea lui din oglinda.

Sinuciderile se săvârșesc din pricina lipsei conștiinței religioase, nu conștiința care-ți spune să te duci la biserica, ci cea care îți îndrumă viața. Înainte aveau credința, dar acum absența religiei duce la nebunie, iar nebunia la sinu- cidere.

Hindușii au ajuns mai departe decât noi în dezvoltarea științei metafizice. La ei, asta nu e filozofia unei singure pături sociale.

Rostul artistului e să unească trăsăturile mărunte, risipite la un număr infinit de oameni, într-un singur om. Când mă ocupam serios cu scrisul, mă străduiam să ghicesc tipul de om printr-un fel de simt nemijlocit — ce sarcina grea! Iar acum nu mă mai gândesc la interpretare, văd că sunt doar vise.

În viață există o cantitate uriașă de alăturări și de însușiri. Unele însușiri tipice par fundamentale, și li se alătură alte însușiri caracteristice. Asta ne ușurează înțelegerea oamenilor.

În toate religiile există un temei spiritual și o pervertire exterioară, ritualică.

Artiștii se străduiesc să le facă pe plac domnilor, dar toți au nevoie de arta, chiar și poporul. Și, oricât l-aș îndrăgi pe Chopin, nu voi spune că Chopin reprezintă arta viitorului, că va rămâne pentru totdeauna, fiindcă arta lui satisface un public exclusivist, puțin numeros.

Când sunt întrebat ce vrea să spună maxima din Talmud: „Fie că ulciorul cade pe piatra, fie că piatra cade pe ulcior, e mereu vai de ulcior“, răspund că asta înseamnă că în lumea materială învinge mereu cel mai brut lucru.

Mi se reproșează adesea două lucruri: că sunt mândru de titlul de conte și că mă ocup cu adunatul banilor de pe urma scrisului.

Din credință, omul poate accepta cu seninătate să i se taie capul, dar tot din credință ar tăia capul semenului său. Un om cu o conștiință rațională n-ar face acest din urma lucru.

Nu-l suport pe Jukovski: pentru mine Jukovski față de Puskin e ca Pavel față de Evanghelie. Nu-l suport pe Pavel.

Când compari ideea de Dumnezeu la țăran și la savant, vezi că țăranul acceptă ceva inexplicabil, în schimb savantul ascunde inexplicabilul, iar asta e o mare prejudecată. Țăranul este mult mai presus.

Cugetările lui Pascal sunt un péle-méle *; unele sunt foarte slabe, iar alături de ele se găsesc altele foarte pregnante. De exemplu, când a fost atacat pentru că scrisese împotriva iezuiților, Pascal a spus: „Dacă știu că în oraș exista o sută de fântâni, iar una dintre ele este otrăvită, e datoria mea s-o spun și s-o arăt pe cea otrăvită.“

Rugăciunea-cerere e o expresie a slăbiciunii. „Doamne, ajută-mă! “, deși știi că numai tu te poți ajuta. Cu totul altceva e să te adresezi lui Dumnezeu dezinteresat.

Simt că săvârșesc un mare păcat încurajând scrisul, cea mai deșartă dintre ocupații.

La Kuprin, există memoria, selecția însușirilor caracteristice și conținut. Cehov e un mare talent, dar n-are conținut. Francezii scriu fie fleacuri, fie ceva profund ca Pascal, Hugo, Voltaire.

Visurile științei. Copiii se vor naște științific. Prejudecata științifică provoacă repulsie... Când pătrunzi în toate astea vezi că este complet absurd. Știința a devenit o afacere comercială, se primesc diplome. Deja numai faptul că un profesor ține același curs zece ani în șir... și nu se știe de ce fiecare profesor își recomandă propria carte, o remarcă între alte cărți. (5 iulie)

Trăsătura principală a nebunilor e că sunt încrezuți. Dar e firesc, există destui încrezuți. La început, vorbesc ca niște oameni cu scaun la cap, iar când văd că toți îi ascultă încep să spună ce le trece prin minte.

ÎI citesc pe Cernâșevski, e foarte interesant. Suferea de mania grandorii: „Darwin, Schopenhauer sunt niște tâmpiți“... Între noi fie vorba, scrie asta în corespondența cu fiii lui, care e păcat că se publică acum. A fost un om deștept, dar nu-mi plăcea. Mi-era antipatic.

Sentimentul rușinii e o îngrădire a sinelui. Cum să nu-l prețuiești! Straiele omului acoperă ce e carnal și descoperă ce e inspirat.

Nu se poate face bine prin rău.

E greu de stabilit punctul de unde începe demența.

Doctrina chineza e greu de pătruns, la japonezi totul e limpede, ca la copii.

Fericiți cei care nu citesc ziare, analfabeții, neimplicații, căci au bun-simț. Pentru a ne simți deplin mulțumiți, trebuie să trăim mai simplu. Lectura ziarelor a făcut să crească numărul proștilor. Trebuie să citim literatura anilor șaizeci. În comparație cu ei, scriitorii actuali sunt mici copii.