Baltasar Gracián

Baltasar Gracián y Morales (8 ianuarie 1601, Belmonte de Gracián, Aragon, Spania – 6 decembrie 1658, Tarazona, Aragon, Spania) călugăr iezuit, erudit, gânditor stoic, moralist și prozator spaniol din perioada epocii de aur a barocului.

English67 Magyar88 Română157
Mai bine să ai reputația de prudent decât de viclean. Sinceritatea e plăcută tuturor, chiar dacă nu toți sunt familiarizați cu ea. Fii simplu, dar nu naiv, perspicace, dar nu viclean. Mai bine să fi socotit drept o persoană rațională, decât să fi temut drept prefăcut.
Cuvântul este garanția faptei.
Prin stăpânire de sine poți tulbura stăpânirea de sine a celuilalt - astfel, i se și manifestă dorințele, chiar dacă inima îi este de nepătruns.
Cunoașterea de sine. Cunoaște-ți firea, mintea, judecățile, înclinațiile. Cât timp nu te cunoști, nu te poți domina. Dacă pentru chip există oglinda, fie ca judecata lucidă să fie oglindă pentru spirit.
Organizează-ți viața cu chibzuință: nu la voia întâmplării, ci astfel încât să ai și de câștigat și să-ți facă și plăcere. Viața e grea fără niciun pic de odihnă, la fel ca o lungă călătorie fără popasuri; diversitatea cunoașterii o face plăcută.
Cunoaște-i pe cei fericiți și pe cei nefericiți, pentru ca celor dintâi să li te alături, iar de ceilalți să te ferești. Lipsa de noroc e cel mai adesea pedeapsa pentru prostie, iar pentru cei apropiați, o pacoste molipsitoare.
Înțeleptul câștigă mai mult de pe urma inamicilor, decât prostul de pe urma prietenilor.
Rațiunea fără înțelepciune e o dublă nebunie.
Fie ca amabilitatea ta să servească drept momeală mai degrabă pentru simțuri decât pentru câștig, sau și pentru una și pentru alta. Doar calitățile nu sunt de ajuns dacă nu intră în joc și un caracter plăcut - doar acesta te face cu adevărat plăcut.
Să nu-ți cunoască nimeni limitele posibilităților, altfel vei da motive de dezamăgire. Niciodată să nu te lași descoperit în întregime. Când lumea nu știe și se îndoiește, apreciază mai mult decât atunci când întreaga ta forță, fie ea și mare, e vizibilă.
Îndoiala simulată, e cea mai potrivită cheiță cu ajutorul căreia curiozitatea deschide tot ceea ce dorești.
Adaptează-te după fiecare. Iscusit e Proteus - învățat cu învățații, sfânt cu sfinții. Arta de a cuceri inimile e măreață: asemănarea dă naștere bunăvoinței.
În momentele zbuciumate ale vieții, cel mai bine e să încetezi orice activitate și să aștepți să treacă furtuna; cedezi acum - câștigi în viitor. Râurile se învolburează și de la un vânticel, iar apa nu se limpezește cu ajutorul eforturilor tale, ci când te îndepărtezi de ea. Nu există un remediu mai bun împotriva dezordinii decât a o lăsa, să-și urmeze cursul - totul se aranjează cumva.
Avantajul e de partea celui dintâi. Și dacă mai e și mare, rezultă că prima mișcare dă superioritate. Mulți ar deveni fruntași în domeniul lor dacă nu i-ar depăși alții.
Preferă îndeletnicirile lăudabile. În viață, mult depinde de judecata lumii. Pentru posibilitățile omului, lauda este ceea ce e vântul pentru flori - hrană și viață.
Un om fără prihană, necunoscând teama se află mereu de partea dreptății - nici pasiunile mulțimii, nici constrângerea din partea tiranului nu-l pot sili să-i depășească limitele.
Adevărul îl vedem mai des și-l auzim mai rar - niciodată în forma sa pură, mai ales când vine de departe: în el se găsește mereu un plus de părtinire care a lăsat urme.
Faptele sunt roadele intențiilor. Dacă intențiile sunt bune, atunci și faptele vor fi bune.
Corectitudinea se manifestă în vorbire, dar și mai precis, în fapte.
Uneori, ca să pierzi un prieten ajunge și neîntoarcerea unui serviciu: nefiind în stare să returneze datoria, el se îndepărtează, și datornicul nu-ți mai este prieten.
A înțelege viața și a te pricepe la oameni nu sunt, de departe, acelasi lucru. Marea artă constă în a înțelege caracterere și a percepe stările de spirit.
Folosește-te de faptul că ești nou; câtă vreme ești o noutate, ești prețuit. Noul place, dă diversitate, înviorează plăcerea - o mediocritate nouă e mai apreciată decât o celebritate cu care ne-am obișnuit.
Pune-te la încercare. O minte serioasă trebuie să înțeleagă mintea altuia - așa se confruntă perspicacitatea celui înțelept cu reținerea celui închis în sine.
A ține inima în frâu e o mare victorie! N-o poți birui nici prin curaj nici prin glume plictisitoare - ea se lasă supusă doar prin siguranță cuviincioasă, născuă din morală și întemeindu-se pe demnitate.
Într-o ceartă, mai mult pierzi dacă ești încăpățânat decât câștigi învingător - nu adevărul îl aperi, ci propria lipsă de educație.
Nu te sătura. Pentru ca buzele să mai ceară puțin nectar. Dorința e măsura valorii. Bunul gust recomandă chiar să ațâți foamea trupească, dar să no potolești; bun și puțin e bun de două ori.
Sinceritatea prietenească e în mod special periculoasă: ai spus altuia un secret personal - te-ai făcut sclavul lui... Astfel, nu asculta secrete și nici tu nu le destăinui.
Înfățișarea omului e oglinda sufletului.
Originalitatea e un fel de autoiluzionare, plăcută la început și care ispitește prin noutate și agerime, dar care, apoi, când nu rezultă nimic bun și când te mai maturizezi, e foarte regretabilă.
Asentimentul celor înțelepți. Un „da” rece din partea unui om remarcabil e mai măgulitor decât lauda venită din partea mulțimii.