Baltasar Gracián

Nu te lăsa prins de obligații față de toată lumea - devii sclav, al tuturor pe deasupra... Mai bine alții să depindă de tine, decât să depinzi tu de unul singur

Nu alerga după multe, caută profunzimea. Esența măreției nu e cantitatea, ci calitatea. Minunatul e întotdeauna unic și rar; ce e mult, nu costă scump.

Nu te opune la fiecare obiecție.

Nu te entuziasma peste măsură. Ferește-te de superlative ca să nu deformezi imaginea și să nu treci drept prost. A lăuda peste măsură, a nu mai prididi de entuziasm e semn de înțelegere și gust limitate. Laudele stârnesc curiozitatea, aprind dorința, și dacă meritele se dovedesc a fi sub aprecierea făcută de tine - și, de obicei, se întâmplă așa - așteptarea înșelată se răzbună, plătește înșelăciunea cu dispreț și față de ceea fost lăudat, și față de lăudător.

Nu fi cicălitor - ca să, nu te faci de râs și să nu-i superi pe alții.

Suportă batjocura, dar nu batjocori. Prima e o formă de politețe, a doua - pornire spre gâlceavă.

Înțeleptul îi apreciază pe toti, fiindcă în fiecare vede ceva bun.

Tăcerea e altarul prudenței.

Prea multă vorbă e motiv de ceartă.

Lumea e plină de proști, dar nimeni nu-și observă propria prostie, nici măcar n-o bănuiește.

Metalul se cunoaște după cum sună, iar omul după cum vorbește.

Criteriul satisfacției autentice este lauda venită din partea maeștrilor în domeniu.

Oamenii cu experiență cunosc după vorbire pulsul spiritului, nu degeaba a spus înțeleptul: „Vorbește”, dacă vrei să te cunosc...

Amabilitatea înfrumusețează: pe „nu” îl acoperă în aur, îndulcește adevărul, ba chiar bătrânețea o face să pară mai „rumenă”. În orice treabă, important e „cum”: politețea, asemenea trișorului, merge la sigur.

Cel mai bun mod de a obține ceea ce dorești e să nu-i dai importanță.

Uitarea e cea mai bună răzbunare, ea îl îngroapă pe dușman în praful propriei sale nimicnicii.

Cine acordă atenție nimicurilor își manifestă micimea sufletului.

Cine se supără în mijlocul veseliei generale seamănă cu un măgar și se poartă ca un măgar.

Cel pe care nimic nu-l supără nu are inimă, iar omul nesimțitor nu poate fi o personalitate.

Când calea nu e limpede, ține-te după oamenii înțelepți și prudenți - mai devreme sau mai târziu, ei vor găsi o ieșire salvatoare.

Când porți o discuție sau când te cerți, fă-o ca și cum ai juca șah.

Fiecare trebuie să fie important în îndeletnicirea sa.

Caută o iubire care pornește nu atât din inimă cât din rațiune - aceasta e înzestrată cu personalitate.

Arta de a începe. Prostia acționează la nimereală; toți proștii sunt viteiji. În naivitatea lor, ei nu prevăd, de la bun început obstacolele, dar nici nu suferă de pe urma insuccesului, la final. Înțelepciunea se apucă de treabă cu băgare de seamă, iar cercetașii ei, Prevederea și Judecata, studiază drumul, pentru a se putea înainta fără opreliști.

Arta de a trăi îndelung: să trăiești cu demnitate. Două lucruri îl duc pe om la pieire: prostia și desfrânarea. Unii și-au pierdut viața pentru că n-au știut s-o păzească, iar alții, pentru că n-au vrut.

Arta de a fi fericit. Există pentru aceasta mai multe rețete, dar nu oricare se potrivește înțeleptului. Spiritul de inițiativă poate veni în ajutorul succesului. Unii, cu un aer nepăsător, se opresc la porțile Fortunei și așteaptă ca aceasta să-și facă treaba. Alții, mai isteti, își fac cu îndrăzneală drum înainte și acționează, bazându-se pe propriile forțe fiindcă, uneori, aripile curajului ne fac să obținem fericirea și să-i căștigăm bunăvoința. Dar, drept judecând, nu există o cale mai bună, decât calea virtuții și a eforturilor, fiindcă nu există o fericire mai mare decât înțelepciunea, și nici o nefericire mai mare ca lipsa de înțelepciune.

De obicei, ratații îți trezesc mila - prin această milă lamentabilă compensăm cumva cruzimea Fortunei.

Să nu cazi în dizgrația celui plin de succes din cauza compasiuni manifestate pentru un ratat. Fericirea unora nu arareori se întemeiază pe nefericirea altora; dacă n-ar exista căzuți, n-ar exista nici învingători.

Să faci din orice mărunțis un întreg scandal e o îndeletnicire fără rost. E la fel de stupid să te mâhnească până în adâncul sufletului ceva care nu are importanță pentru tine și să nu miști niciun deget pentru ceva cu adevărat important.

Nu fi familiar și nici altora nu le permite să fie. Familiaritatea e fatală pentru desăvârșirea omului bun și, apoi, pentru onoarea care i se cuvine.